Vladimir Putin trebuia să câştige în Ucraina cu scor de neprezentare. Casele de pariuri îl dădeau favorit incontestabil şi, când colo, şi-a luat-o zdravăn pe coajă, graţie, la nivel simbolic, curajului a doi jucători cvasianonimi din clubul exclusivist al liderilor mondiali: Alexei Navalnîi, în prima repriză, Volodimir Zelenski, în ultima. Ca şi cum nu ar fi fost suficient, cel din urmă împinge acum domnia îndelungată a preşedintelui rus spre nişte prelungiri ce se anunţă catastrofale.
[…] Dinspre Moscova bate, cum ar fi spus Julian Green, „vântul disperării care stârneşte şi surpă totul în cale”, un vânt uscat, aducător de moarte, o moarte oribilă şi inutilă. Bătăuşul şcolii, obişnuit să-i fie ştiut de frică, să ameninţe şi să i se facă pe plac, e pe cale să fie prins cu brăcinarii la glezne.
[…] lumea prinde a înţelege limpede că, vreme de peste două decenii, Putin a jucat la cacealma şi că temuta lui armată era un bătăuş puhav şi jerpelit, ce-şi umfla muşchii fleşcăiţi cu steroizii expiraţi din depozitele glorioasei armate roşii care l-a înfrânt pe Hitler….
