Mărturie din infern. Povestea unei ucrainence, fostă prizonieră în Olenivka: „Sunt sigură că unii dintre cei ‘uciși’ în explozie erau deja cadavre. A fost un mod convenabil al rușilor de a justifica tortura până la moarte”
Anna Voroșeva, o antreprenoare ucraineancă, prizonieră a rușilor vreme de 100 de zile în centrul de detenție de la Olenivka, a povestit torturile la care erau supuși prizonierii de acolo. Pe 29 iulie, zeci de ucraineni capturați au murit într-o explozie misterioasă și devastatoare care s-a produs acolo. Rușii spus că închisoarea a fost ținta atacurilor ucrainene cu sistemele americane HIMARS, dar imaginile din satelit și analizele independente arată că prizonierii au fost uciși de o bombă detonată din interiorul clădirii. Voroșeva este convinsă că rușii singuri au făcut asta, pentru că au vrut să distrugă dovezile torturilor la care i-au supus pe cei capturați, majoritatea foști soldați ai Azov, batalion considerat terorist de către Moscova.
Antreprenoarea Anna Voroșeva acuză Moscova de crimă după ce a petrecut 100 de zile în centrul de detenție Olenivka…
Țipete ale soldaților torturați, celule debordante, condiții inumane, un regim de intimidare și crimă… fără comunicare cu lumea exterioară și zile marcate cu un calendar făcut de mână si scris pe o cutie de ceai.
Deținuții bărbați erau scoși în mod regulat din celule, bătuți, apoi închiși din nou. „Le-am auzit strigătele”, a spus ea. „Au pus muzică tare pentru a acoperi țipetele. Tortura avea loc tot timpul. Anchetatorii glumeau despre asta și îi întrebau pe deținuți: „Ce s-a întâmplat cu fața ta?” Soldatul era obligat sa raspundă: „M-am prăbușit”, iar ei râdeau.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a numit explozia de la Olenivka „o crimă de război deliberată a Rusiei și o ucidere deliberată în masă a prizonierilor de război ucraineni”. Săptămâna trecută, biroul său și Ministerul Apărării al Ucrainei au oferit detalii despre indicii care spun că indică vinovăția Kremlinului.
Citând imagini din satelit și interceptări telefonice și informații, ei au spus că mercenarii ruși din grupul Wagner au comis crimele în colaborare cu agenția de spionaj FSB a lui Vladimir Putin. Ei subliniază faptul că un șir de morminte a fost săpat în colonie cu câteva zile înainte de explozie. Operațiunea a fost aprobată la „cel mai înalt nivel” la Moscova, susțin aceștia. „Rusia nu este o democrație. Dictatorul este personal responsabil pentru tot, fie că este vorba de MH17, Bucha sau Olenivka”, a spus o sursă de informații. „Întrebarea este: când își va recunoaște Putin atrocitățile.”
Voroșeva a povestit că deținuții erau scoși deseori din celulele lor, bătuți și apoi închiși la loc. Ocupanții puneau muzică, dar țipetele oamenilor torturați tot se auzeau: „Tortura se întâmpla tot timpul. Anchetatorii glumeau și-i întrebau pe deținuți: ”Ce s-a întâmplat cu fața ta?”. Soldatul răspundea: ”Am căzut”, iar ei râdeau”.
„Era o demonstrație de putere. Deținuții știau că li se putea întâmpla orice, că puteau fi uciși oricând cu ușurință”, a mai spus ucraineanca.
Ea a mai afirmat că celulele erau arhipline, așa că dormeau cu rândul, li se dădea terci să mănânce, condițiile erau oribil de mizerabile, toaletele dădeau pe afară și nu aveau niciun mijloc de comunicare cu lumea exterioară. De apă și electricitate nici nu putea fi vorba.
Femeile nu erau torturate, dar abia primeau 50 de grame de pâine la cină și uneori terci: „Era bun pentru porci”. De asemenea, ele nu primeau nici produse igienice.
„A fost greu. Oamenii plângeau și erau îngrijorați pentru copiii și familiile lor”, își amintește Voroșeva.
Prizonierii veneau și plecau în fiecare zi. Cam 2.500 de persoane erau ținute acolo, dar s-a întâmplat să fie chiar și 4.000, a estimat ea.
Pe 17 mai, când circa 2.000 de luptători de la Azov au fost aduși, ceva s-a schimbat, a continuat ea: steagurile rusești au fost ridicate, iar cele ale așa-zisei DNR au fost date jos. La început, gardienii au fost precauți, dar apoi au început să discute deschis despre modul în care aveau de gând să-i tortureze pe noii deținuți.
